Saman si samanism

Varianta în limba engleza

                  

Buriatia este situată în regiunea sud-centrală a Siberiei de-a lungul malului de est al lacului Baical, în locul de întâlnire al Mongoliei, Siberiei şi Chinei.

Practica spirituală tradiţională din Buriatia este un amestec al budismului tibetan Gelugpa şi al şamanismului siberian. Localnicii au practicat această cale timp de secole, dar tradiţiile şamanice din Buriatia sunt încă atât de puţin cunoscute în lumea occidentală, încât am hotărât să scriu despre ele.

Chiar şi astăzi, nu multă lume ştie că buriaţii, mongolii, evencii, iacuţii şi multe alte naţionalităţi altaice şi triburi indigene din Siberia practică în mod tradiţional şamanismul de sute de ani.

Există o anumită confuzie cu privire la originea cuvântului "şaman". Unii spun că provine din sanscrită, alţii din turcică. Adevărul este că cuvântul "şaman" provine din limba tungusă şi înseamnă "posedat". Aceasta se datorează faptului că munca şamanului constă în a comunica cu spiritele şi în a le lăsa pe acestea să lucreze în corpul său. Este un fel de posesie, care se face însă cu acordul şamanului în scopul de a obţine acces la tărâmurile spirituale. Ruşii care au colonizat Siberia în secolul al XVII-lea i-au întâlnit mai întâi pe şamanii evenci, pe care i-au numit tunguşi.

Ei au folosit apoi acest cuvânt pentru simplificare pentru a-i descrie pe toţi şamanii siberieni, ignorând numele locale, cum ar fi oyun (în Yakuţia), boo (în Buriaţia), kam (persoanele vorbitoare de limbă turcică din Asia Centrală), etc. Spre deosebire de aceştia, toţi vorbitorii de turcică şi mongolă au numit şamanii "udagan".

Şamanismul este una dintre cele mai vechi modalităţi de expresie spirituală de la care au început toate religiile. Utilizarea animalelor de putere şi a animalelor ghizi, iniţierile sacre, tehnicile şi metodele utilizate, simbolurile, instrumentele şi riturile de trecere sunt comune tuturor tradiţiilor şamanice de pe planetă care au o legătură profundă şi intimă cu natura, pământul, cerul, animalele, cu reţeaua energetică universală şi cu strămoşii.

În zilele noastre, după ani de suprimare religioasă şi de persecuţie de către guvernul sovietic, şamanii din Buriatia şi Mongolia au libertatea de a practica din nou, menţinând echilibrul mediului şi al comunităţii.

În culturile indigene din Siberia, şamanii joacă un rol important în comunităţi şi în educaţia spirituală a oamenilor. Şamanii au dreptul să reverse binecuvântări, să facă ritualuri de protecţie, magie de vânătoare şi divinaţie. Ei vindecă, de asemenea, boli care au cauze spirituale, cum ar fi intruziunile spirituale, poluarea spirituală, pierderea sufletului, iar atunci când este necesar, pot anula blesteme. Şamanii sunt, de asemenea, păzitorii culturii buriate. Datorită faptului că ei cunosc tradiţia veche, sfatul lor a fost solicitat de-a lungul veacurilor.

Strămoşii buriaţilor obişnuiau să trăiască în iurte şi stepe, erau nomazi şi călătoreau din loc în loc, venerau Marea Mamă Pământ şi Eternul Cer Albastru, în limba buriată "Huhe Munhe Tengeri", -de aici vine cuvântul "tengerism", care defineşte mai bine şamanismul din Buriatia şi Mongolia. Ei o preţuiau pe Mama Pământ şi aveau un respect profund pentru Tatăl Cer... Onorarea strămoşilor, a bătrânilor, a părinţilor, cunoaşterea culturii, amintirea rădăcinilor este deosebit de importantă pentru oamenii din Buriatia.

În multe familii buriate se poate vedea arborele genealogic ancestral al familiei, reprezentând relaţiile de familie cu cele mai vechi generaţii în partea de sus şi generaţiile mai noi, în partea de jos. Unele dintre ele merg cu ani şi ani în urmă. În familia mea, de exemplu, există un arbore genealogic ce datează din secolul 15 în filiaţie mai îndepărtată şi arată că au existat mulţi şamani puternici în trib. Este foarte comun pentru oamenii buriaţi să-şi cunoască numele strămoşilor lor cu câteva generaţii înapoi.

Este deosebit de important şi necesar să se cunoască din ce filiaţie provii când mergi să vizitezi un şaman din Buriatia. Prima întrebare pe care ţi-o pune un şaman este "De unde eşti?", adică din ce filiaţie vii, care sunt strămoşii tăi, din ce trib, etc.

Când oamenii se duc în vizită la un şaman, ei duc, de obicei, lapte sau o sticlă de vodcă, ţigări, bunătăţi pentru a le oferi spiritelor, bani. Toate acestea au o explicaţie specială şi un scop.

Laptele este folosit ca ofertă pentru spiritele strămoşilor, iar vodca este mai mult pentru divinaţie şamanică. Oamenii vin cu tot felul de întrebări la un şaman: un sfat sau o binecuvântare în afaceri, obţinerea ajutorului spiritelor în schimbarea sau obţinerea unui nou loc de muncă, căsătorie, pentru a deveni şaman, recuperarea sufletului, etc., ceea ce sugerează că, pe lângă puterile sale psihice, un şaman trebuie să fie, de asemenea, o persoană cu picioarele pe pământ şi cu cunoştinţe în toate aspectele vieţii.

Şamanii nu au taxe stabilite pentru munca lor, dar de obicei oamenii vin cu sume generoase de bani. Profesia de şaman este considerată o ocupaţie cu normă întreagă. Este considerată o ocupaţie la fel ca cea de doctor, profesor, sau funcţionar public. De fapt, pentru că el serveşte comunitatea sa, un şaman este o figură publică. În Ulan-Ude există o asociaţie de şamani "Tengeri", unde se poate găsi lista tuturor şamanilor care-şi desfăşoară activitatea în zonă. Ei organizează, de asemenea, tailagane şi multe alte ceremonii şamanice în fiecare an.

Chiar dacă ritualurile pot fi deţinute de către orice şaman, este mai bine să mergi la un şaman din tribul din care faci parte. Acest lucru este deosebit de important atunci când cineva primeşte iniţieri şamanice.

Cel care doreşte să devină şaman trebuie să aibă în primul rând un istoric familial - utha (cu rădăcini buriate-şamanice), adică să aibă un strămoş care a fost şaman. Se crede chiar că un şaman poate fi mare (puternic), numai dacă el are în familie cel puţin 10 şamani printre strămoşii săi, care devin de fapt spiritele protectoare ale noului ales.

Dovezi ale acestei "alegeri a spiritelor" pot fi un semn distinctiv pe corp - temdeg tengeriyn (în buriată: marca divină): un loc neobişnuit pe piele, degete ramificate, comportament ciudat. Se credea chiar că un şaman adevărat ar trebui să aibă un os suplimentar, şi că numai oamenii ale căror suflete au studiat în lumea cealaltă practica şamanică pot fi buni şamani.

Nimeni nu poate deveni şaman doar pentru că doreşte acest lucru. Spiritele vin numai la cei aleşi de ele însele şi nu ascultă de altcineva. Excepţie face cazul în care persoana a fost lovită de un fulger şi a supravieţuit, sau dacă persoana este descendenta unui strămoş care a fost ucis de trăsnet (alegerea zeilor), chiar dacă omul mort nu a fost un şaman.

În timp ce în Vest foarte mulţi oameni caută iniţieri şamanice, doresc să fie şamani şi percep acest lucru ca pe un fel de divertisment sau de experienţă extremă, în culturile siberiană şi mongolă, acest subiect este tratat cu mare teamă şi cu mare respect.

De obicei, persoanele care au primit o chemare pentru a deveni şamani nu sunt atât de fericite să afle despre destinul lor. Multe sunt speriate de responsabilitate şi de consecinţe. În Buriatia, mulţi cred că chemarea şamanică nu este un cadou, ci o povară. "Cei aleşi" află adesea brusc despre ea, manifestându-se printr-o "boală şamanică" de care ei suferă, care în exterior poate să pară o boală neuro-psihică; de foarte multe ori, aceştia devin alcoolici.

Persoana ar putea, de asemenea, experimenta dureri fizice incredibile. Boala poate dura până la câţiva ani, fiind însoţită de halucinaţii terifiante.

Boala şamanică poate începe la vârsta de 20-45 de ani, dar uneori criza începe foarte devreme - de la vârsta de 10 ani şi chiar 7. Cel afectat nu se simte bine printre oameni şi ar putea experimenta impulsuri suicidare, el/ea are vise ciudate sau înfricoşătoare şi îşi poate pierde uneori cunoştinţa.


Vindecarea de astfel de boli psihice (sau de crize lungi de sănătate psihică şi fizică) se poate realiza numai prin acceptarea vocaţiei de şaman şi prin începerea activităţii şamanice.


Formarea unui şaman presupune o viaţă de muncă. Este nevoie de multă practică şi disciplină. Există 9 grade (niveluri) în şamanismul tradiţional buriat mongol. Ele reprezintă cele nouă crengi ale Copacului Lumii. Pentru fiecare nivel există o iniţiere numită Shanar. Este nevoie de ani de studiu şi de formare pentru a ajunge la fiecare nivel.


În funcţie de rangul său, un şaman poate avea tobă, coroană de fier, pelerină rituală şi dreptul de a face ritualuri mai complexe. Cel mai înalt rang - zaarin (al 9-lea nivel) a fost rar chiar şi în secolul al XIX-lea. După legendele antice buriate, primii şamani se puteau ridica în aer şi avânta prin copaci, zburau într-adevăr pe caii lor până la nori şi făceau minuni pe care urmaşii lor moderni nu le mai pot repeta.


Şamanul este cel care este întotdeauna între două lumi; lumea invizibilă a spiritelor şi tărâmul nostru fizic, motiv pentru care de multe ori el este singur şi neînţeles de către societate; cel care a fost ales să urmeze această cale nu are altă posibilitate decât să devină şaman.

Adept şi Profesor în Şcoala Misterelor şi la 

Institutul Hermetic de Studiu, Cercetare, Formare şi Dezvoltare Personală 

Elena Baldaeva 

Referinţe:
James Endredy: Şamanismul pentru începători: O plimbare cu vindecătorii mondiali ai pământului şi cerului
Michael Harner: Calea şamanului
Mircea Eliade: Tehnicile arhaice ale extazului (Seria Bollingen)

ARBORELE SACRU PE ÎNTINSUL LUMII

ARBORELE  SACRU PE ÎNTINSUL LUMII 
prezentată la conferința din 6-8 august 2010
CIVILIZATIA SI CULTURA DIN SPATIUL CARPATO-DANUBIAN

Adept  in  Mystery School  and
Hermetic  Institute of  Study,  Research, Training and Personal Development 
Danci Monica

 Arborele este, fără îndoială, unul dintre cele mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi simbol al umanităţii, cultul său având o largă răspândire în lume.

Probabil cea mai timpurie atestare a sa se găseşte inscripţionată pe cilindrii din Caldeea, unii dintre aceştia datând din 4000 î. C. Se pare că deja în acea perioadă venerarea copacului trecuse printr-un proces de idealizare, arborele sacru devenind unul din cele mai importante simboluri ale religiei caldeene.[1]

Pe monumentele asiriene din jurul anului 1000 î. C., figura e din ce în ce mai convenţională şi apare aproape întotdeauna între două personaje care stau faţă în faţă, care sunt uneori preoţi sau regi într-o atitudine de adoraţie, alteori creaturi monstruoase: lei, sfincşi, grifoni, unicorni, etc. Deasupra, e adesea suspendat cercul înaripat, personificând zeitatea supremă.

După o cosmogonie feniciană, citată de Eusebius, “primii oameni au văzut că plantele creşteau din pământ şi le-au considerat zeităţi, aşa că le-au adus ofrande din carne şi băutură.” De altfel, se ştie că în Fenicia, Egipt, Babilonia şi mai ales în Frigia a existat o formă de veneraţie ce avea legătură cu zeităţile intim asociate cu viaţa vegetală şi care s-a extins apoi în Grecia şi Italia.

După mitologia egipteană, marele Osiris a fost originar un zeu al copacului. Se spune că, după ce a fost ucis, sicriul său a fost descoperit într-un trunchi de copac, iar de atunci s-a vorbit despre el ca despre “cel din copac” sau “singuraticul din salcâm”.

În India, prevalenţa cultului arborelui sacru reiese din frecventele referiri din Vede, dar şi din declaraţia lui Curtius după care tovarăşii lui Alexandru cel Mare au observat că indienii considerau copacii drept zei, iar a răni un copac însemna moarte.

Ficus religiosa, care fusese identificat cu suprema zeitate, Brahma, a ajuns să fie cel mai venerat datorită lui Gautama, care a ajuns la adevărata cunoaştere lângă acest copac.  De altfel, în reîncarnările sale anterioare, Gautama însuşi pare să fi fost un spirit al copacului de nu mai puţin de 43 de ori.

Această reprezentare primitivă a zeităţii copacului a evoluat în două direcţii: în primul caz, s-a evoluat spre o formă de zeitate asemănătoare omului, copacul fiind îmbrăcat sau sculptat în formă omenească.

În cel de-al doilea caz, pe măsură ce zeul şi-a extins teritoriul sau a absorbit alte zeităţi locale, a fost asociat cu toţi copacii dintr-o anumită clasă, presupunându-se că nu trăieşte doar într-un anumit arbore, ci într-un anumit tip de copac, care a devenit apoi sfânt şi simbolic pentru el. Această din urmă idee s-a dezvoltat în special în religiile din Grecia şi la Roma.

La greci, arborele a fost cel mai timpuriu simbol al divinităţii, fiind reprezentat astfel pe vazele antice, pe tablele de marmură, pe vasele de argint şi pe picturile de pe pereţi. La Dodona, Zeus era invocat în stejarul său sacru. La fel, în Roma antică, Jupiter a fost iniţial venerat în forma unui stejar măreţ care a crescut pe Capitoliu. Artemis era considerată în Arcadia zeiţă a nucului şi a cedrului, iar cultul ei s-a dezvoltat din obiceiul primitiv de a atârna de copac o mască sau o imagine a spiritului vegetaţiei. Emblema lui Apolo a fost laurul. Niciun sanctuar nu putea fi întemeiat acolo unde solul nu era bun pentru creşterea acestuia, iar participanţii la rituri trebuiau să poarte fiecare o cunună de lauri pe cap şi o creangă în mână. Arborele Afroditei a fost mirtul, care avea puterea de a crea şi de a perpetua dragostea, fiind folosit la căsătorii. Atena îşi avea şi ea arborele său special, măslinul.

Folosirea coroanelor, a florilor şi a frunzelor avea şi ea o semnificaţie religioasă. În Grecia, aducătorul de veşti bune era recompensat cu o coroană, iar oaspeţii ospeţelor erau încoronaţi cu flori. Textele sacre caldeene menţionează folosirea crengilor verzi în ceremoniile religioase. La Sărbătoarea Tabernacolelor, israeliţilor li se cerea să se înfăţişeze în faţa Domnului cu crengi. La fel, în Persia şi Armenia se obişnuia să se poarte o creangă la apropierea de zeitate. În Egipt, la înmormântări se foloseau crengi de palmier iar la sărbători coroane de lotus, în timp ce în sculpturile asiriene persoanele ilustre sunt frecvent reprezentate purtând o floare. 

În ceea ce priveşte obiceiul de a da copacului o asemănare umană, îmbrăcându-l sau sculptându-i trunchiul în formă omenească, Apuleius afirmă: “Obiceiul călătorilor pioşi este acela ca, atunci când trec pe lângă o dumbravă sau un loc sfânt, să spună o rugăciune pentru îndeplinirea dorinţelor, să ofere cadouri şi să rămână un timp acolo; deci eu, atunci când pun piciorul în cel mai sacru dintre oraşe, deşi grăbit, implor iertarea, ofer o rugăciune şi îmi temperez graba. Căci niciodată un călător nu a fost mai îndreptăţit să facă o pauză religioasă decât atunci când, întâmplător, a dat peste un altar acoperit de flori, o grotă acoperită de crengi, un stejar decorat cu multe coarne sau un fag cu piei atârnate de el, vreaun deal sacru împrejmuit sau un trunchi de copac sculptat într-o imagine.”  

În cazurile în care copacul venerat a murit şi imaginea zeului a fost sculptată în trunchiul şi crengile sale după aceea, se credea că bucata moartă de lemn reţinea măcar puţin din puterea atribuită originar spiritului ce locuia în el. Druizii obişnuiau ca, atunci când un stejar murea, să îi ia jos scoarţa şi să-i dea forma unui stâlp, a unei piramide sau cruci şi să continue să-l venereze ca pe o emblemă a zeului.

În aproape toate părţile lumii şi în aproape toate perioadele istoriei, există evidenţe ale credinţei în existenţa spiritelor pădurii sau a spiritelor copacului. Deşi acestea nu sunt întotdeauna foarte clar diferenţiate de zei, diferă totuşi de aceştia prin faptul că sunt adesea neprietenoase faţă de de om, legând alianţe mai degrabă cu copacii, plantele şi animalele. De fapt, atitudinea lor faţă de oameni este direct proporţională cu  înfăţişarea lor, care este mai mult sau mai puţin omenească. Se ştie că o mare parte dintre demoni au fost la început spirite ale pădurii sau ale copacului.

Într-un imn babilonian, se invocă ajutorul zeilor împotriva unui demon teribil « a cărui mână este demonul furtunii, al cărui ochi e umbra pădurii ». În Arabia, jinni erau nişte monştri păroşi ce semănau mai degrabă cu fiarele, care aveau puterea de a lua diferite înfăţişări şi care trăiau în apropierea râurilor, sub copaci sau în lacuri. Duhurile fantastice ale deşertului egiptean se ascundeau în copaci sau în obiectele neînsufleţite şi erau temute de păstori, dar şi de vânători. În mitologia greacă şi romană, există o întreagă galerie de creaturi sălbatice ale munţilor şi pădurilor, asociate îndeaproape cu viaţa vegetală : centauri, ciclopi, satiri, sileni, fauni, nimfe, zâne, driade, etc. Poeţii greci din vremea lui Pericle vorbesc despre un întreg trib de demoni ai pădurii numiţi Panes sau Panisci, din care s-a ivit « Marele Pan », care este de obicei reprezentat cu coarne şi picioare de capră, stând lângă un stejar sacru sau lângă un pin şi ţinând în mână o creangă. Dintre legendele medievale, e bine cunoscută cea a lui Alexandru şi a frumoaselor fete din bobocii de floare. În general, spiritele feminine se auzeau cântând şi dansând, dar nu de puţine ori erau înşelătoare. În Neufchatel, exista, de exemplu, « Piatra Doamnei Verzi », pe care tinerii erau sfătuiţi să o evite.

Uneori, spiritul vreunui arbore intra într-o fiinţă umană şi atunci era nevoie de serviciile exorcistului. De exemplu, ţăranii care trăiau lângă Muntele Etna nu adormeau niciodată printe copaci în ajunul Sfântului Ioan pentru ca spiritele ce ies dintre frunze să nu intre în cel care doarme. 

Duhurile pădurii din Germania, Rusia şi Scandinavia aveau adesea proporţii gigantice şi luau uneori forma unui animal. Demonul rusesc al pădurii, Ljeschi, deşi putea lua multe forme şi îşi putea modifica statura, apărea în general ca un bărbat îmbrăcat în piele de oaie, uneori cu un singur ochi, căruia îi plăcea să înşele călătorul şi să-l pună în dificultăţi. Ideea sălbaticului pădurilor apare şi în Brazilia, dar şi în India, unde era numit Curupira, în timp ce în Peru exista tradiţia fantomei pădurii.

Există însă o serie de mituri şi tradiţii în care capacul intră într-o relaţie mai intimă cu omul, fie deoarece este reprezentat ca sursă din care s-a ivit rasa umană, fiind în unele cazuri locul în care sufletul se retrage după moarte sau în care o persoană poate fi transmutată, cu trup şi suflet, fie deoarece viaţa unui anumit copac este legată de cea a unui individ sau a unei comunităţi.

Astfel, citim în Edda că, atunci când au fost create cerul şi pământul, Odin şi fraţii săi, mergând pe ţărm, au dat peste doi copaci, care s-au transformat într-o femeie şi un bărbat, pe care ei i-au numit Embla şi Ask. După o legendă iraniană, primul cuplu, Maschia şi Maschiâna, s-a ivit din pământ sub forma unei rubarbe care s-a divizat apoi în două. În alte legende, fiinţele umane sunt reprezentate ca ivindu-se din copac ca şi fructe ale acestuia. În prima carte a Mahâbhâratei, se vorbeşte despre un smochin imens, de crengile căruia atârnă adepţii în formă umană.

Într-un alt tip de mituri ale originii, naşterile individuale au loc direct dintr-un copac, cum este cazul lui Attis, al cărui corp a fost închis de Cybele într-un copac din care a renăscut apoi la venirea primăverii. Într-un stadiu ulterior, aceste mituri s-au dezvoltat în trei direcţii : copacul a devenit nu sursa, ci scena unor naşteri miraculoase (mulţi dinte zeii Greciei s-au născut sau au fost crescuţi la rădăcina unui copac : Zeus sub un plop în Creta, Hera sub o salcie în Samos, etc.), relaţia dintre copac şi fiinţa umană a fost explicată printr-o metamormoză (de exemplu, Lotis, frumoasa nimfă urmărită de Priapus, a fost transformată prin mila zeilor într-un lotus) sau copacul a devenit simbolul fecundităţii (există multe cazuri în care florile s-au ivit din sângele unor persoane care au murit: violeta din sângele lui Attis, zambila din cel al lui Hyacinthus. În alte cazuri, sămânţa miracolului au fost lacrimile, anemonele ţâşnind din cele pe care Afrodita le-a vărsat la moartea lui Adonis).

Anumite legende medievale vorbesc despre trecerea sufletului unei persoane moarte într-un copac, acestea fiind cazuri de metempsihoză. Cea din Cornwall descrie cum, murind de inimă frântă după pierderea lui Tristan, Isolda a fost îngropată în aceeaşi biserică cu iubitul ei, însă la o anumită distanţă de acesta. În curând, din cele două morminte a crescut iederă care s-a înălţat din ce în ce mai mult, până când cele două plante s-au întâlnit pe acoperişul boltit.  

O poveste japoneză ne prezintă dragostea dintre un bărbat şi o femeie care, după ce s-au bucurat de mulţi ani de fericire, au murit în acelaşi moment, iar spiritele lor s-au retras într-un pin înalt şi bătrân, care a devenit Pinul Îndrăgostiţilor.

În toate aceste legende, ca şi în multe altele, se remarcă supravieţuirea unor idei primitive despre suflet, după care imortalitatea acestuia era acceptată, însă exista întotdeauna înclinaţia de a-l închide într-un lucru viu.

O altă credinţă derivată din relaţia dintre om şi arbore este conceperea copacului ca interconectat cu viaţa şi soarta unui individ, a unei familii sau a unei comunităţi. În unele povestiri, viaţa persoanei e atât de legată de cea a plantei, încât veştejirea acesteia e imediat urmată de moartea omului. Romanii obişnuiau să planteze un copac la naşterea fiecărui fiu, iar din felul în care creştea acesta să prezică viitorul copilului. Relaţia mistică dintre om şi copac e ilustrată şi într-o veche credinţă germană după care un copil bolnav pus în gaura făcută într-un copac se va vindeca îndată ce se vindecă şi rana copacului, iar dacă copilul moare şi arborele supravieţuieşte, sufletul său va locui în el. În multe sate nemţeşti exista câte un copac pe care sătenii îl priveau ca pe copacul vieţii ce reprezenta întreaga comunitate.

De la astfel de concepţii, tranziţia către perceperea arborelui ca simbol al prosperităţii şi fecundităţii a fost uşoară.

Având rădăcinile adânc înfipte în lumea de jos, lăcaşul misterios al sufletelor plecate în care se afla înţelepciunea şi cunoaşterea viitorului şi fiind adesea locuit de zei sau de fiinţe demoniace, copacului i s-au atribuit virtuţi oraculare. Puterile profetice speciale atribuite stejarului care creştea la Dodona erau explicate prin faptul că  rădăcinile sale se afundau mai adânc în pământ decât ale oricărui alt copac, răspunsurile sale fiind interpretate din freamătul crengilor şi din murmurul izvorului sacru din care se hrănea. Arabii care venerau arborii sacri ca lăcaşuri în care coboară îngerii sau jinni, credeau că un bolnav care adoarme sub un astfel de copac primeşte sfaturi în vis pentru îmbunătăţirea sănătăţii.

Una dintre cele mai interesante credinţe referitoare la acest subiect este concepţia larg răspândită a copacului-lume sau a copacului cosmogonic (dintre care cel mai cunoscut este Yggdrasilul scandinavian), care apare la caldeeni, egipteni, perşi, hinduşi, chinezi, japonezi, la rasele din Europa de Nord, dar şi în Noua Zeelandă şi în America. Un imn de origine acadiană prezintă un copac care creşte în grădina din Edin sau Eden în apropierea lui Eridu, un oraş care a înflorit între anii 3000 şi 4000 î. C. Este vorba despre un arbore care se înalţă în centrul pământului, ale cărui rădăcini pătrund în adâncimea abisală a apelor unde îşi are lăcaşul Ea, zeiţa înţelepciunii şi al cărui frunziş susţine cerurile primordiale, umbrind pământul.

Orice articol având ca subiect mitul arborelui sacru ar fi incomplet dacă nu ar aminti tradiţia paradisului sau a grădinii ideale care se regăseşte la aproape toate popoarele antichităţii, şi care reprezintă lăcaşul zeilor, locul în care s-au aflat părinţii omenirii sau tărâmul spiritelor binecuvântate. Tradiţiile timpurii leagă paradisul de un copac miraculos sau de un munte legendar. În tradiţia indiană, grădina Indrei, situată pe Muntele Meru, conţinea cei cinci copaci minunaţi care se iveau din ape, sub care zeii se bucurau de florile luminoase, de fructele ce confereau nemurirea şi de cântecele neasemuite ale păsărilor. A doua concepţie a paradisului ca sălaj al primilor oameni se regăseşte în legenda găsită pe un sigiliu babilonian străvechi a unui alt cuplu originar, cea a lui Maschia şi Maschiâna, care s-au ivit dintr-un copac în Heden, un loc încântător unde creştea copacul vieţii, al cărui fruct conferea putere şi imortalitate. Cei doi copaci mistici ai paradisului biblic îşi găsesc corespondentul în cedrul sacru al caldeenilor care, pe lângă faptul că era copacul vieţii, fiind utilizat în riturile magice pentru a readuce forţa şi viaţa în corp, era, de asemenea, „revelatorul oracolelor pământului şi cerului”, în miezul său fiind scris numele zeiţei înţelepciunii, Ea.

Cuplului primordial Adam şi Eva, care a căzut din Paradis, biserica timpurie i-a dedicat ziua de dinaintea Crăciunului, pomul de Crăciun devenind astfel reprezentarea copacului primordial ce poartă în fructele sale luminile raiului şi acoperă cu crengile sale lumea întreagă, conţinând în el întreaga istorie a venerării arborelui sacru.

Nu am amintit aici decât câteva din liniile de interpretare şi din exemplele care fac din arborele sacru un simbol care trezeşte conştiinţa totală a omului, deschizând-o către universal.

BIBLIGRAFIE:

Eliade, Mircea: Sacrul şi profanul, Humanitas, 1995.

Frazer, James George: Creanga de aur, Minerva, 1980

Emile Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase, Antet, 2005

---

[1] Simbolul apare ca o tulpină divizată la bază ce conţine în partea de sus o furcă sau o semilună şi tăiată la mijloc de una sau mai multe bări transversale ce conţin uneori câte un fruct la fiecare extremitate. Această imagine rudimentară apare adesea sub forma unui palmier, rodiu, chiparos , viţă-de-vie, etc.

RUGACIUNEA INGERILOR CELOR PATRU ELEMENTE

       Doamne Dumnezeule Atotputernic, Creatorul Cerului si al Pamintului Tata indurator si atotstiutor, trimite-mi cei patru Ingeri ai Tai: Ingerul Pamintului, Ingerul Apei, Ingerul Aerului , Ingerul Focului . Pentru ca vointa Ta sa se manifeste prin mine.

       Fie ca Ingerul Pamintului sa preia toate deseurile corpului  meu fizic pentru a fi absorbite si transformate in sanatate si putere!Sa curete intregul meu corp pentru ca viata sa poata circula in abundenta in venele si arterele mele : Ca intreaga mea fiinta  sa fie alinata, degajata. eliberata,  pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamint iar Era de Aur printre oameni!

       Fie ca Ingerul Apei sa spele inima mea de toate impuritatile ! Pentru ca dragoastea dezinteresata sa se instaleze in inima mea si sa-mi aduca fericirea, bucuria si implinirea totala. Pentru ca inima mea sa fie limpede , cristalina, transparenta, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamint iar Era de Aur printre oameni.

       Fie ca Ingerul Aerului sa purifice intelectul meu introducind in ea intelepciunea si lumina! Ca gindul meu sa devina patrunzator , clar, luminos, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamint,iar Era de Aur printre oameni.!

       Fie ca Ingerul Focului , nimeni altul decit Ingerul Soarelui sa-mi sfinteasca Sufletul si Spiritul ! Fie ca Adevarul Absolut sa intre in fiinta mea intreaga! Ca sufletul si spiritul meu sa cunoasca viata eterna si sa fie lacasul Atotputerii Divine Creatoare, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamint , iar Era de Aur printre oameni !

       Amin, Amin, Amin!

       Asa sa fie, asa sa fie, asa sa fie!

Shaman and Shamanism

In Romanian

Nadya Stepanova – Isle of Olchon on Lake Baikal, considered the Sacred Isle of the Siberian shamans

Buryatia is located in the South-central region of Siberia along  the eastern shore of Lake Baikal, where Mongolia, Siberia and China meet.

The traditional spiritual practice in Buryatia is a blend of Tibetan Buddhism Gelugpa and Siberian shamanism.  The Buryats  had practiced this path for ages but the shamanic traditions in  Buryatia  are still so little known to the Western world so that’s why I decided to write about that.

Even today not too many know that Buryats, Mongols, Evenks, Yakut and many other Altaic nationalities and tribes of indigenous people of Siberia traditionally practiced shamanism for hundreds of years.

There is some confusion about the origin of the word shaman. Some say it originates from Sanskrit some say from Turkic. The truth is that the  word “shaman” originates from Evenk language and means “possessed”.  It is because the job of the shaman is to communicate with the spirits and let them work through their bodies. It is sort of a possession but it’s made by the will of the shaman in order to gain the access to the spiritual realms. The Russians colonizing Siberia in the seventeenth century, first encounted  the shamans among the Evenk people , that they called Tungus and adapted their local word.

They then used this word for simplicity reasons to describe the shamans of all Siberian people , ignoring local names, such as oyun (in Yakutia), boo in (in Buryatia), kam ( Turkic-speaking people of Central Asia) etc.  In contrast, all Turkic and Mongolian-speaking people called a shamaness “udagan”.

Shamanism is one of the oldest ways of spiritual expression from which all the religions had started. The use of power animals and ani­mal guides, the sacred initiations, the techniques and methods used, symbols and tools and rites of pas­sage are common to all shamanic traditions  on the planet that share a deep and  inti­mate con­nection to the nature, land, the sky, the ani­mals, the energetic universal web and the ances­tors.

In modern days after years of religious suppression and persecution by Soviet government, shamans in Buryatia and Mongolia are free to practice again and are maintaining the balance of the environment and the  community.

In the indigenous cultures of Siberia shamans play an important role in communities and spiritual education of people. Shamans have the rights and conduct blessings, rituals of protection, hunting magic, and divination. They also cure sicknesses that have spiritual causes such as spiritual intrusions, spiritual pollution, soul loss, and when it is necessary can undo curses. Shamans are also the caretakers of Buryat culture. Because of their knowledge of ancient tradition, their counsel has been sought throughout the ages.

The ancestors of Buryats used to  live in yurts,  in the steppes, they were nomads and were travelling from place to place, they worshipped the Great  Mother Earth and the Eternally Blue Sky, in Buryat language "Huhe Munhe Tengeri”, this is where the word "tengerism" comes from that defines better the  shamanism in Buryatia and Mongolia . They cherished the Mother Earth and had a deep respect to the Farther Sky ...

To honor your ancestors, your elders, your parents , to know the culture, to remember the  roots is particularly  very important for people in Buryatia.

In many Buryat families you may see the genealogical ancestral family tree representing family relationship with the oldest generations at the top and the newer generations at the bottom. Some of them are dating back years and years ago.  In my family for example, there is a family tree dating back to the 15th century in the farther lineage and it shows there were many powerful shamans in the tribe.  It is very common for  Buryat people to know their ancestors by name some generations back.

It is especially important and necessary to know what lineage you are from when you go to visit a shaman in Buryatia.  The first question a shaman would ask you is “Where are you from?” meaning what lineage you’re coming from, who are your ancestors, what  tribe etc.

When people go to visit a shaman they usually take some milk or a bottle of vodka, cigarettes, some goodies for offerings to the spirits , money.  All of this has a special explanation and purpose.

Milk is used for offerings to the spirits of the ancestors and vodka is mostly for shamanic divination. People come with all sorts of questions to a shaman: getting an advice and a blessing on the business, getting the help of the spirits in changing or getting a new job, marrying, becoming a shaman, soul retrieving etc, which suggests that a shaman besides his psychic powers also has to be a very grounded and knowledgeable person in all the aspects of life.

Shamans don’t have set fees for doing their work, but usually people always come with the generous amount of money.  Being a shaman is considered a full-time occupation. It is an occupation much like a doctor, teacher, or public official. In fact, because they serve their communities, a shaman is a public figure. In Ulan-Ude there is an association of shamans “Tengeri” where one can find the list of all practicing shamans in the area. They also organize tailagans and many other shamanic ceremonies every year.

Even though the rituals can be held by any shaman it is better to go to a shaman of the tribe that you belong. It is especially important when someone gets shamanic initiations.

To become a shaman one should first of all have a family history - utha (from Buryat - shamanic roots), ie to have an ancestor who was a shaman. It is even believed that a shaman can be great (most powerful), only if he has  in the family  at least 10 shamans among his ancestors, who actually become the guardian protection  spirits in relation to the newly chosen one.

Evidence of these "chosen by spirits " was a distinguishing mark on the body - tengeriyn temdeg (from Buryat: the divine mark): an unusual spot on the skin, forked fingers, strange behavior. It was believed that a true shaman should have had an extra bone, and that only people whose souls have studied in the other world the shamanic practice, can be good shamans.

To become a shaman at will was not possible. Spirits come only to the chosen ones by themselves, not obeying anyone’s will. The exception was if the person was stroked by a lightning and survived, or his descendant if his ancestor was was killed by lightning (choice of the gods), even if the dead man was not a shaman.

While in the west many are looking for shamanic initiation, want to be a shaman and perceive it as some  sort of entertainment or extreme experience, in the Siberian and Mongolian cultures this subject is treated with great fear and great respect.

Usually the people who received  a calling  to become a shaman are not so happy to find out about their destiny. Many are scared  of responsibility and consequences.  In Buryatia many believe that the shamanic calling is not a gift, but the burden. The “chosen ones” often find out about it suddenly and it is manifested by a "shamanic illness" they suffer, which outside may look like a neuro-psychiatric illness or very often they become alcoholics.

The person could also experience the incredible physical pain. The disease may last up to several years, accompanied by terrifying hallucinations. 

The shamanic illness may start at age of 20-45 but sometimes the crisis begins very early - at age 10 and even 7. The affected one is not feeling well among people and might experience suicidal impulses, he/she sees strange or scary dreams, sometimes losing consciousness. 

Getting rid of such mental illness (or long-term mental and physical health crisis) could only be done through the acceptance of the vocation of shaman and the beginning of shamanic activity. 

A shaman’s training takes a lifetime of work. It takes a great deal of practice and discipline. There are 9 degrees (levels) in traditional Buryat Mongol shamanism. They represent the nine branches of the World Tree. For each level there is an initiation called a Shanar. It takes years of study and training to reach each level.

Depending on his rank  the shaman can have his drum, iron crown, ritual cape and the right to hold more complex rituals. The highest rank - zaarin (9 th level) was rare even in the XIX century.  The first shamans, according to ancient Buryat legends, could rise into the air and soar through the trees, they actually flew in the clouds on their horses and performed miracles that their modern descendants can’t  repeat anymore.

Shaman is the one who is always between two worlds; the invisible world of spirits and our physical realm which is why often he is lonely and is not understood by the society, the one who was chosen to follow this path that he really had little choice but to become shaman. 

Adept  and  Teacher  in  Mystery School  and 
Hermetic  Institute of  Study,  Research, Training and Personal Development 
Elena Baldaeva

References:

James Endredy: Shamanism for Beginners: Walking with the World's Healers of Earth and Sky

Michael Harner : The Way of the Shaman

Mircea Eliade : Shamanism: Archaic Techniques of Ecstasy (Bollingen Series)

PREDICŢII NUMEROLOGICE PENTRU ANUL 2011

PREDICŢII NUMEROLOGICE PENTRU ANUL 2011

Anul 2011 este dominat din punct de vedere numerologic de numărul patru.

2+0+1+1=4

Numărul patru reprezintă munca dar în acelaşi timp el ne aduce disciplină şi control. Uneori însă, aceste lucruri nu vin foarte uşor, mai ales după ce anii precedenţi ne-au adus doar distrugerea valorilor, a modului în care societatea funcţionează, declinul sistemului social. În acest context,  numărul patru nu aduce nicio schimbare sau flexibilitate, şi nici idei măreţe necesare pentru a ieşi din criză. 

Patru este şi corespunde sefirei hesed, care ne oferă tot ceea ce avem nevoie, fiind sursa a tot şi a toate. Dar umanitatea este conectată la un anumit tip de energie şi acest lucru va curge în continuare. Cu alte cuvinte, 2011 va continua şi menţine decăderea în care societatea a intrat şi care va continua până în 2012, care va fi punctul principal de schimbare şi care va aduce judecata acţiunilor noastre.

Hesed este reprezentat geometric prin pătrat, care înseamnă stabilitate sau fundaţie. 2011 este anul în care se va pune prin muncă fundaţia a noi structuri, moduri de gândire, principii, idealuri, sisteme sociale, etc. Tot ceea ce se va realiza în acest an va fi trainic şi va aduce roade, chiar dacă nu în acest an. Hesed ne va oferi noi descoperiri, relevarea unor adevăruri ascunse fundamentale despre noi şi umanitate.

Cuvintele cheie pentru 2011 ar fi descoperire, adevăr, secrete, scandal, conspiraţie, relaţii, parteneriate, diplomaţie.  Deşi avem impresia ca toate acestea se vor întâmpla la nivel macroeconomic şi politic şi nu ne vor influenţa prea mult, în realitate toate ne vor afecta la nivel individual.

Deci, acest an va fi un moment de redescoperire la nivel personal pentru mulţi. O redescoperire prin revelarea secretelor persoanelor apropiate. Motiv pentru care multe relaţii se vor rupe, altele vor apărea din senin şi se vor construi pe o fundaţie trainică. În general, toate relaţiile, parteneriatele care vor avea loc în acest an vor avea o fundaţie solidă.

Secretele care nu vor ieşi la suprafaţă în acest an au o foarte mare şansă să nu mai iasă pentru mulţi ani.

Pe plan politic, se vor realiza alianţe durabile între anumite partide, în timp ce altele se vor destrăma văzând cu ochii. Eventual, vor lua formă noi formaţiuni politice cu concepţii noi, care vor impune încet, încet un nou mod de a vedea lucrurile. Pe plan legislativ, se va vedea o mare activitate, numărul patru tinzând să creeze ordine; aceasta se va realiza prin justiţie dar acest lucru nu va avea loc efectiv decât după începerea lui 2012.

La nivel internaţional, se va sesiza acelaşi lucru: noi coaliţii şi întorsături de situaţii. Vor fi foarte multe ştiri legate de preşedinţi, miniştri, conducători, război, terorism, asasinate, chiar atentate. Este posibil să ia naştere în acest an un conflict major între ţări. Toate acestea vor avea un impact profund şi fundamental pentru anii care vor urma.

Este posibil ca acest an să aducă noi descoperiri fundamentale în toate domeniile (medicină, stiinţă, artă etc.) care ne vor transforma ca umanitate.

Anul universal 4 este anul în care se construieşte şi se structurează viitorul. Deşi el poate părea haotic, adesea presupunând multă muncă, tot ceea ce facem în acest interval va aduce roade în anii care vor urma. De aceea, este bine să ne planificăm viitorul, cariera, şi să încercăm să ne îndreptăm către ele, să ne atingem visele. Putem face acest lucru eliminând tot ce nu este eficient în viaţa noastră, găsind relaţia de care avem nevoie, locul de muncă care ne place, sau chiar mergând înapoi la şcoală dacă este necesar. Anul 2011 ne va forţa să lucrăm asupra acestor aspecte pentru a prelua din nou controlul asupra propriei noastre vieţi.

Toate aceste disonanţe de la calitatea lui patru sunt date de 0 şi 1, care ne arată că vor exista piedici în calea realizării noastre ca indivizi şi ca umanitate. Acest lucru ne va da impresia că oamenii caută să perceapă diferenţele dintre ei mai mult decât oricând, însă acest fapt va duce în realitate la o cernere a relaţiilor şi parteneriatelor la toate nivele, fie ele social-politice, religioase sau economice. Iată de ce va fi încă posibil să vedem cum cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci, mai ales dacă aceştia din urmă nu îşi schimbă fundamentele de viaţă personală la scară largă, fiind dominate şi organizate de cifra 4.

Cifra 2 ne arată ca toate aceste încercări pot fi depăşite doar în parteneriat, cu diplomaţie, prietenie şi înţelegere. De fapt, numărul doi va influenţa umanitatea pentru mileniul care urmează, ajutând-o să se pregătească pentru mileniul trei, bazat pe comunicare şi înţelegere.

Multitudinea de oportunităţi, posibilităţi, evenimente, acţiuni este dată de numărul maestru 11 care, deşi adesea nu ne ajută să materializăm aceste oportunităţi, acestea vor produce totuşi roade datorită cifrei patru.

Toate acestea vor fi influenţate la nivel personal de numărul anului personal, dând alte conotaţii personale pentru fiecare individ în parte.

Rămânând însă la privirea de ansamblu, iată ce ne va aduce fiecare lună în parte:

Ianuarie este cea mai haotică lună; împreună cu octombrie, sunt cele mai distructive luni ale anului, aceasta lună raportându-se în special la nivelul personal şi aducând schimbări neaşteptate şi adesea nedorite.

Februarie este o lună mai stabilă, care ne va îndrepta atenţia mult mai mult către necesităţile de bază. Este luna în care ne vom implica în familie şi vom dedica în mod voit sau nu timp organizării familiei şi relaţiilor interfamiliale. Economia va merge mai bine la nivel general, lumea se va simţi mult mai sigură pe ea.

Luna martie este o lună spirituală, filosofică, având posibilitatea în această perioadă să asistăm la acte spirituale, religioase chiar duse la extrem.

Aprilie ar trebui sa aducă un echilibru, fiind dominat de cifra 8, cifra banilor, a lucrurilor materiale. Se poate simţi o creştere efectivă a economiei, lucru care se va simţi în toate domeniile sociale, politice şi economice.

Iunie va fi o lună cu lucruri măreţe la nivel umanitar, care va aduce schimbări, evenimente sau descoperiri  ce vor da un impuls întregii economii.

Iulie va continua cu energia şi dinamica lunii iunie, doar că aceste elemente vor fi direcţionate mult mai amplu către planurile materiale, oferind multora nenumărate oportunităţi.

August va fi o lună a comunicării, eventual o luna a analizei a ceea ce s-a realizat până la momentul respectiv. Va fi o lună a destinderii în acest an bazat pe muncă, dar pentru cei implicaţi în munca creativă ar putea fi cea mai productivă lună.

În septembrie, creativitatea, intuiţia şi fantezia vor fi tăiate din rădăcini. Am putea spune că va exista o lipsă totală de viziune, spiritualitate, idealism. Totul se va reduce la planul material şi la bani.

Octombrie va fi similar lunii ianuarie, aducând schimbări, întorsături de situaţii cu precădere la nivel material, fizic. Vom avea nevoie de forţă şi putere pentru a trece prin această lună.

Noiembrie va fi o lună a posibilităţilor prin repetarea de două ori a numărului maestru 11. Dar acestea vor fi îndreptate către relaţii şi în special către cei apropiaţi. Oportunităţile oferite în această lună trebuie măsurate foarte bine si tratate cu diplomaţie.

Decembrie va fi luna în care o voce va fi auzită in jurul lumii, condusă de idei şi dorinţe măreţe pentru a ajuta umanitatea, aducând speranţe noi anumitor pături sociale, în special pe plan religios sau spiritual.

Psiohogeometrie si numerologie Kabbalistica

Psiohogeometrie si numerologie Kabbalistica

In perioada 4-8 februarie 2011 Institutul Hermetic de studii, cercetari, trening si dezvoltare personala impreuna cu Centrul de studii frontale si servicii conexe ,,Tarkshya 444” va invita la seminarul cu tema Psiohogeometrie si numerologie Kabbalistica

Este un seminar unic in premiera in care se combina cunoașterea ancestrala a Kabbalei cu cea a numerologiei si geomteriei sacre pentru a produce rezulatete profunde si rapide in planul fizic. Este o sansa unica de a pune in practica si combina intr-un mod armonios si placut cunoasterea si metodele de lucru a doua scoli de spiritualitate din Romania.

Vineri

17:00 – 18:45 Cazare si primul contact

19:00 – 22:00 Introducere si elemente de baza

Sambata

7:30 prepararea mesei

8:00 – 9:00  masa de dimineata

9:30 – 10:00 tema liberea, intrebari

10:00 – 10:15 pauza  

10:15 – 14:00 Curs

14:00 – 16 :00 pauza de amiaza +plus masa

16:00 – 19:00 Curs

19:00 – 20:00 pauza

20:00 – 22:00 curs la foc de tabara (daca vremea o permite)

Duminica

7:30 prepararea mesei

8:00 – 9:00  masa de dimineata

9:30 – 10:00 curs 

10:00 – 10:15 pauza

10:15 – 14:00 curs 

14:00 – 16 :00 pauza de amiaza +plus masa

16:00 – 19:00 Curs

19:00 – 20:00 pauza (ramas bun de la cei care pleaca catre case )

20:00 – 22:00 curs

22:00 - … povesti in jurul semineului

Luni

7:30 prepararea mesei

8:00 – 9:00  masa de dimineata

9:30 – 10:00 tema liberea, intrebari

10:00 – 10:15 pauza

10:15 – 14:00 curs 

14:00 – 16 :00 pauza de amiaza +plus masa

16:00 – 19:00 Curs

19:00 – 20:00 pauza

20:00 – 22:00 curs

Marti

7:30 prepararea mesei

8:00 – 9:00  masa de dimineata

9:30 – 10:00 curs

10:00 – 10:15 pauza

10:15 – 14:00 curs

14:00 – 17 :00 pauza de amiaza +plus masa

17:00 – 18:00 Ramas bun

In cadrul cursului se vor atinge urmatoarele subiecte.

Vineri 19:00 – 22:00

• ·         Stalker- scaner, drumurile de putere
• ·         Locul de putere
• ·         Centrul de putere (zona de putere)
• ·         Tehnica maestrului Guan-Dao pentru constructia si folosirea bastonului magic
• ·         Masajul Mistic- masajul mortii
• ·         Yoga mistica (sidhi) puterea zeilor

Sambata

• ·         Corpul timpului uman
• ·         Kabbala istorie simboluri
• ·         Arborele vietii
• ·         Numele divine
• ·         Ierarhia divina
• ·         Literele alfabetuli ebraic
• ·         Numerologie kabbalistica
• ·         Semne de forma si pozitie
• ·         Psihogeometrie
• ·         Chakravidya
• ·         Transformarea dorintelor in mandale
• ·         Codul personal
• ·         Macrocodul
• ·         Scoala orfeica
• ·         Desenarea yantrei personale
• ·         Intrarea in holograma sau mandala personala
• ·         Introducere in metafizica mandalei

Duminica

• ·         Metafizica mandalei
• ·         Viata unei mandale personale
• ·         Feng shui spiritual
• ·         Alchimie spatiala
• ·         Initierea zeilor – lucrul cu mantrele
• ·         Sunetele  si constructia suntelor
• ·         Telepatie nivelul 1 si 2
• ·         Teoria catastrofei
• ·         Organizarea haosului in viata
• ·         9  maestri necunoscuti
• ·         4 stagii ale Universului
• ·         Explicarea simbolului crucii in veda
• ·         8 forte ale zeilor – yoga sithi
• ·         Ce este levitatia, telepatia
• ·         Cartea vietii personala
• ·         Forta miracolelor cunoscute sau necunoscute
• ·         Construirea campurilor anomalice- zonele geopatogene umane
• ·         In natura se va practica: clarvederea, clarviziunea, bioenrgoterapia sau operatiile energetice
• ·         Contruirea altei dimensiuni pentru un organ
• ·         Metoda Imparatului din dinastia Min -,, sangele dragonului” (tuica 44gr)
• ·         Puterea regilor – construirea hologramelor

Luni

• ·         Contruirea incantatiilor
• ·         Drumul vietii – Arborele sefirotic
• ·         Numerologie secreta
• ·         Telepatie nivelul 3
• ·         Acumularea de forta
• ·         Trenuletul dorintelor
• ·         Cosmetica zeilor
• ·         Pantacle, pentacle in bijuterii cu simboluri
• ·         Haine de ceremonial magic
• ·         Documente care au viata personala
• ·         Compania ca fiinta vie
• ·         Misterele existentei unei societati sau comunitati
• ·         Cutia pandorei – explicatii
• ·         Tai Hsiuan Qing
• ·         Intrarea in calendarul si  practica maiasa

Marti

• ·         Ce este dublul omului, animalelor, insectelor, parazitilor, nucleelor
• ·         Viziunea- conducerea viselor
• ·         Ayurveda
• ·         Ce inseamna Vimanica shastra - Navele zeilor, construirea navelor cosmice
• ·         Mecanisme de putere
• ·         Metode de perfectionare corporala (manichiura, pedichiura, coafura)
• ·         Arhitectura feng shui multidimensionala
• ·         Practica de a citi ganduri – telepatie nivelul 2 si 3 din 7