Divinaţia este o trăsătură comună tuturor civilizaţiilor, atât antice cât şi moderne, regăsindu-se în masa socială contemporană sub forma horoscopului, astrologiei, cărţilor de tarot, consultarea cristalelor, a Tablei Ouija s.a.m.d. Categoriile menţionate sunt o trăsătură puternică a vestului modern, asta nu înseamnă desigur că în alte civilizaţii, practicile divinatorii de alte feluri sunt mai puţin importante. În contextul culturii şi civilizaţiei romane antice, divinaţia era preocupată cu descoperirea voinţei zeilor.

Termenul în sine provine din latina: divinare - a fi inspirat de către un zeu, a descoperi voinţa zeilor.
Semnificaţia se baza pe credinţa conform căreia zeii determină soarta oamenilor. În zilele noastre totuşi, divinaţia îşi are semnificaţiile considerabil lărgite, cărturarii nu mai restrictionează cuvintul la semnificaţia ei de bază. Practicile divinatorii şi credinţele care le ghidează au o preocupare, o rază de acţiune mult mai amplă nelimitându-se la „pătrunderea” voinţei zeilor. Majoritatea oamenilor care regurg la practici divinatorii nu au în gând decodarea dorinţei unor forţe divine, ba mai mult de atât, în decursul anumitor practici, spirite mult mai umile în natură decât zeii sunt invocate, sau intervin.

Divinaţia are multe raţionamente şi este dificil să plasăm divinatorul într-o anumită tipologie socială. El/ea ar putea fi un şaman, cineva care este preocupat de medicina magică, un preot sau o persoana „sfânta” care vorbeste aproape profetic. Pentru a aprecia semnificaţia artei divinatorului în orice eră sau civilizaţie, trebuie mai întâi să ne familiarizăm cu sistemul dominant de credinţe în legătură cu omul şi lumea. În „vremurile crestine”, Europa a trecut de la ororile necromanţiei (care nu înseamnă contactul cu spiritele ci literalmente reanimarea cadavrelor – reînvierea morţilor) la spiritismul tolerat şi privit cu amuzament ca o formă interactivă de joc. Credinţele europene desigur au suferit transformări de-a lungul timpului şi nicidecum nu şi-au păstrat în totalitate forma originală, pe de altă parte, a presupune că divinaţia a fost condamnată la pierire de ştiinţă şi secularizare ar însemna să ignorăm complet popularitatea excesivă a astrologiei şi a modelor recurente în domeniul disciplinelor mantice (divinatorice).

Prin divinaţie se obţin informaţiile dorite cu ajutorul unor entităţi superioare, spirite înalte precum îngerii, arhanghelii, sfinţii, sau folosind unele obiecte gen ansă (în radiestezie), beţisoare sau monede (în I Ching), glob de cristal, cărţi de ghicit, etc.
Ne naştem cu arhetipuri, cu programe pozitive, dar prin educatie, apar complexele. Aceste arhetipuri secundare au apărut prin încălcarea legilor divine. Devierea comportamentală nu ar fi apărut dacă ar fi existat comunicarea cu Divinitatea. Pe măsură ce decăderea s-a accentuat, s-a pierdut şi mai mult contactul cu Divinitatea şi astfel au apărut suferinţele. În acest fel oamenii confundă acum suferinţele cu lipsurile materiale, cu lipsa iubirii, cu insatisfacţiile, cunoaşterea cu ştiinţa. Divinaţia încearca sa realizeze contactul conştient dintre viaţă şi arhetipurile care există în fiecare dintre noi.

Divinatia este racordarea la o bază de date, cunoscută sub numele de memoria Akasha, în care toate informaţiile trecute sau prezente se înregistrează în acest spaţiu informaţional. Mai exact, această bibliotecă universală este formată din zone în care se mişcă corpuri cereşti, şi în funcţie de acesta, spaţii care conţin informaţii specifice locului. Acest spaţiu informaţional este o zona de vibraţii înalte, în care îl poţi trimite pe îngerul tău păzitor să caute şi să-ţi aducă informaţiile cerute. Oricum nu oricine are acces acolo. Trebuie mai întâi să crezi, apoi să vrei, apoi să poţi şi în final să meriţi.
Mesajele spirituale sunt traduse în limbaj verbal. Evenimentele din plan material au semnificaţie în plan astral şi invers, iar "traducerea" şi interpretarea în sine este chiar actul divinatoriu. Odată cu vârsta şi practica devenim mai întelepti, dar si mai vulnerabili, pentru că nu găsim toate raspunsurile dorite, pentru că viaţa se complică mereu, iar ecourile unei lumi nevăzute încep să ne bântuie gandurile.
Privim cu mai multă atenţie lungimea şi adâncimea liniilor din palmă, ascultăm predicţiile astrologice şi apelăm cu înfrigurare la o prietena care ştie să întindă cărţile sau să se uite în cafea. Coincidenţele ne şochează şi ne întrebăm dacă avem sau nu un destin prestabilit.

Principalele reguli ale divinatiei sunt urmatoarele:

1. Crearea condiţiilor favorabile actului divinatoriu
2. Punerea de întrebări la obiect (întrebări clare şi scurte)
3. Trebuie acordată toată seriozitatea acestei activităţi – prestarea actului divinatoriu
4. În timpul lucrului concentrarea asupra întrebărilor care se pun trebuie să fie maximă.
   

Atunci când întreprindem o acţiune care presupune obţinerea unui rezultat, trebuie avute în vedere cele 3 voinţe: Voinţa Divină, Voinţa Universală şi Voinţa Umană, deoarece de cele mai multe ori voinţa umană este opusă celorlalte voinţe superioare.
În practica magică (este absolut necesară atunci când se foloseşte magia gri) divinaţia este necesară, cu scopul de a afla voia divinităţii. Aplicarea unei tehnici de divinaţie se face atunci când dorim să aflăm rezultatul unei acţiuni, sau pentru a afla dacă anumite acţiuni din trecut au fost în concordanţă cu voia divină.
Anumite tehnici de divinaţie sunt folosite pentru aflarea viitorului, sau a unei linii din viitorul posibil. Dar nu trebuie uitat faptul că o privire aruncată în viitor poate duce la schimbarea lui. Prin citirea viitorului se activează linia viitorului citit, acesta devenind realitatea în momentul în care este conştientizat.
Viitorul, de cele mai multe ori, este creat de aşteptările pe care le are subconştientul, dar nu trebuie să uităm că este de datoria noastră să ne creăm propriul viitor, deoarece subconştientul este influenţat de informaţia din jurul nostru. Pentru a ne creea propriul viitor trebuie să cunoaştem unde vrem să ajungem şi când dorim să se întâmple acest lucru.

Divinaţia se recomandă a fi folosită înaintea efectuări unei acţiuni care poate avea o influenţă majoră asupra celor din jurul nostru. Se va folosi doar atunci când a fost epuizată orice alternativă logică şi raţională, deoarece mintea poate avea influenţă foarte mare asupra rezultatului.


Capcanele divinaţiei apar atunci când divinatorul nu este deschis spiritual, nu cunoaşte interpretarea simbolistici primite sau nu este conectat îndeajuns la informaţie (cronica Akasha).